De la vis la schimbare cu Simona Baciu ★ Episodul 47 | The Real You Podcast

Ascultă episodul pe Youtube și diferitele platforme de streaming
Ascultă pe Spotify Ascultă pe Apple Podcasts Ascultă pe SoundCloud

Descarca o copie MP3 portabila a episodului.

Am vorbit cu Simona Baciu despre cum visezi și faci apoi visul să devină realitate.

Am vorbit despre:
👉 cum viața e cel mai dur profesor, pentru că îți dă mai întâi examen, și abia apoi îți arată lecția pe care o aveai de învățat
👉 cum îți lărgești perspectiva visând și explorând
👉 cum pot fi vremurile de criză prielnice pentru dezvoltarea ta

Simona Baciu: despre educația care nu formează doar minți, ci oameni

Există oameni care nu intră într-un sistem ca să se adapteze la el, ci ca să-l facă să se întrebe dacă nu cumva a uitat ceva esențial. În educație, acest „ceva” este, adesea, chiar copilul: bucuria lui de a învăța, vocea lui, relația cu profesorul, siguranța emoțională, curiozitatea și sentimentul că școala nu este doar un loc în care performezi, ci un spațiu în care crești.

Simona Baciu face parte din categoria rară a oamenilor care au construit înainte ca limbajul public să fie pregătit pentru ce construiau. A început în anii ’90, într-un context educațional încă foarte marcat de rigiditate, disciplină și distanță între adult și copil. Dintr-o grădiniță deschisă în apartamentul familiei, Happy Kids, s-a născut apoi Transylvania College, una dintre cele mai cunoscute școli internaționale din România. Povestea apare recurent în profilurile ei publice: o profesoară care a vrut ca elevii să nu piardă bucuria de a învăța și care a decis să creeze cadrul în care această bucurie să fie posibilă.

Simona este militant pentru schimbare în educație, fondatoarea Transylvania College din Cluj-Napoca, speaker, trainer, scriitor și mentor. A adus (involuntar) ”săptămâna altfel” în învățământul din România și militează pentru introducerea stării de bine (engl. wellness/wellbeing), a practicilor mindfulness și a învățării socio-emoționale în educație. Este laureată a British International School Lifetime Award pentru contribuția adusă în educație și membră în board-ul mai multor asociații, precum ReThink Romania, Clusterul de Educație din România, Global Connections și Fundația Regală Margareta a României. După ce a vorbit la TEDx Hong Kong și la TVR în emisiunea Andreei Marin, am avut bucuria să o primesc în umila mea garsonieră din Tineretului.

În biografia Simonei Baciu, „altfel” nu pare să fi fost niciodată un slogan de marketing, ci o nevoie pedagogică. Mediafax nota, într-un interviu din 2016, că ideea de „Școală Altfel” a apărut la Transylvania College, inițial ca o zi internațională în care orele erau legate de culturile copiilor din școală, apoi s-a transformat într-o săptămână întreagă. Potrivit aceleiași relatări, modelul a fost observat ulterior de ministrul Daniel Funeriu, care a decis introducerea lui în sistemul național de învățământ.

Dar poate contribuția cea mai interesantă a Simonei Baciu nu este doar că a construit o școală, ci că a insistat asupra unei întrebări care încă provoacă sistemul: ce fel de adult devine un copil care trece prin școală? Nu doar ce știe, ce note are sau la ce universitate ajunge, ci cum gândește, cum se raportează la sine, cum își reglează emoțiile, cum colaborează, cum își folosește vocea și cum își păstrează vie curiozitatea.

În ultimii ani, munca ei s-a extins tot mai mult spre sănătatea emoțională a profesorilor și a elevilor. Prin InIm Institute, organizație fondată de ea, accentul s-a mutat spre sănătate mintală, stare de bine, educație socio-emoțională și sprijin pentru profesori, tineri și angajați din școli și companii. InIm Institute o prezintă ca fondatoare a Transylvania College, fondatoare a InIm Institute, președinte al C-EDU Cluster for Education și membră fondatoare Rethink Romania.

Această direcție este vizibilă și în cartea „The Teacher Within”, scrisă împreună cu Susan Shapiro, un ghid de 100 de zile pentru profesori, construit în jurul ideii că profesorul nu poate fi redus la rolul de livrator de conținut. Cartea și programul asociat propun un drum de la conștientizare la recunoașterea gândurilor și emoțiilor, apoi la acțiuni mindful și transformare. În centrul acestei perspective stă o idee simplă, dar incomodă pentru sistemele educaționale foarte performative: nu poți avea copii bine dacă profesorii sunt epuizați, deconectați sau lipsiți de sens.

Premiul British International School Lifetime Award, primit în 2017, confirmă și dimensiunea internațională a contribuției sale. Conform comunicării AmCham România, distincția i-a fost acordată pentru angajamentul vizionar față de inovație și excelență în educație, într-o gală care celebra realizările unor școli britanice internaționale selectate dintr-un ecosistem de peste 3000 de instituții.

Dincolo de premii, însă, ceea ce face povestea Simonei Baciu relevantă este felul în care reușește să lege trei lumi care, în România, sunt încă prea des separate: educația, sănătatea emoțională și leadershipul. Într-un sistem în care reforma este adesea discutată în termeni de programe, manuale, examene și metodologii, ea vorbește despre relații, caracter, încredere, voce, stare de bine și sens. Nu ca înlocuitori ai performanței, ci ca infrastructură psihologică fără de care performanța devine fragilă.

De aceea, conversația cu Simona Baciu nu este doar despre o școală privată de succes din Cluj-Napoca. Este despre întrebarea mai mare: cum ar arăta educația dacă ar porni de la copilul real, profesorul real și viața reală, nu doar de la programa ideală? Cum ar arăta o școală în care copilul nu este doar evaluat, ci văzut? În care profesorul nu este doar responsabil, ci susținut? În care greșeala nu este doar sancționată, ci folosită ca material de învățare?

În fond, poate că educația „altfel” nu înseamnă o săptămână specială pe an, ci o schimbare de privire. Să nu mai vedem școala doar ca pe o fabrică de rezultate, ci ca pe un spațiu de formare umană. Să nu mai tratăm starea de bine ca pe un lux opțional, ci ca pe o condiție a învățării. Și să nu mai presupunem că seriozitatea educației cere neapărat rigiditate, frică sau distanță.

Cu Simona Baciu, discuția merge inevitabil în această zonă: cum construiești instituții vii, nu doar instituții funcționale; cum faci loc bucuriei fără să pierzi rigoarea; cum aduci în educație ceea ce sistemele uită cel mai ușor — relația, emoția, corpul, vocea, sensul și curajul de a încerca altfel.